Programări & info: 0374554344 Ești pacientul nostru? Spune-ne părerea ta!

0374 554 344

Afecțiune · Obstetrică-Ginecologie

Fibromul uterin

Ce este și cum apare? Simptome și semnale de alarmă. Diagnostic. Fibromul, fertilitatea și sarcina. Tratament.

Pe scurt
  • Fibromul uterin (leiomiomul) este o tumoră benignă a mușchiului uterin. Este foarte frecvent: se estimează că până la 50 de ani fibromul apare la aproape 70% dintre femeile albe și la peste 80% dintre femeile de culoare.
  • Cele mai multe fibroame nu dau simptome. Aproximativ o femeie din trei cu fibrom are simptome: menstruații abundente, anemie, senzație de presiune în pelvis sau urinări frecvente.
  • Ecografia, mai ales cea transvaginală, este investigația de primă intenție.
  • Un fibrom fără simptome nu are nevoie de tratament, ci doar de control periodic.
  • Când dă simptome, tratamentul se alege după simptome, localizarea fibromului și dorința de sarcină: medicamente, proceduri minim invazive sau chirurgie.

Ce este și cum apare

Fibromul uterin, numit medical leiomiom sau miom, este o tumoră benignă formată din fibre musculare netede ale peretelui uterin (miometrul) [1]. Nu este cancer.
Cât de frecvent este. FIGO (Federația Internațională de Ginecologie și Obstetrică) estimează că aproximativ 75% dintre femei vor avea fibroame la un moment dat în viață [2]. Într-un studiu american care a combinat screeningul ecografic cu datele medicale, incidența cumulată până la 50 de ani a fost estimată la peste 80% la femeile de culoare și la aproape 70% la femeile albe [3]. Cifrele publicate variază mult (prevalență între 4,5% și 68,6%), în funcție de populația studiată și de metoda de diagnostic [4].
Unde se află: clasificarea FIGO. Medicii descriu fibroamele după poziția lor față de cavitatea uterină și de suprafața exterioară a uterului. Sistemul folosit este clasificarea FIGO, publicată în 2011 și revizuită în 2018 [5, 6]:
  • Submucoase (tipurile 0, 1 și 2): proemină în cavitatea uterină. Tipul 0 este pediculat și se află complet în cavitate [2].
  • Intramurale (tipurile 3 și 4): se află în grosimea peretelui. Tipul 3 atinge mucoasa fără să deformeze cavitatea, iar tipul 4 este complet înconjurat de mușchi [2].
  • Subseroase (tipurile 5, 6 și 7): cresc spre exteriorul uterului. Tipul 7 este pediculat [2].
  • Tipul 8: alte localizări, de exemplu la nivelul colului uterin [2].
Un fibrom care atinge atât mucoasa, cât și învelișul exterior al uterului se notează cu două cifre, de exemplu 2–5 [2]. Localizarea contează: de ea depind simptomele, efectul asupra fertilității și tratamentul potrivit.
Factori de risc. O analiză sistematică a identificat ca factori asociați cu un risc mai mare vârsta, perioada de premenopauză, hipertensiunea arterială și istoricul familial. La femeile de culoare, riscul este de 2–3 ori mai mare [4]. Alți factori descriși [1]:
  • prima menstruație înainte de 10 ani (risc relativ 1,24); după 16 ani, riscul este mai mic (0,68);
  • lipsa nașterilor (risc aproape dublu);
  • mai mult de două rude de gradul întâi cu fibroame (risc de 2,2 ori mai mare);
  • greutatea: riscul crește cu peste 20% la fiecare 10 kg în plus;
  • deficitul de vitamina D, mai ales la femeile de culoare (asociere observată, nu cauză dovedită).
Nașterile, contraceptivele orale și medroxiprogesteronul injectabil au fost asociate cu un risc mai mic [4], deși pentru contraceptivele orale rezultatele studiilor nu sunt concordante [1].
Rolul hormonilor. Fibroamele depind de estrogen și de progesteron; progesteronul pare hormonul-cheie pentru creșterea lor [1]. După menopauză, volumul lor scade, dar ele nu dispar. Într-o cohortă japoneză urmărită 10 ani, reducerea de volum a fost de puțin peste 20% [1]. Prezența fibroamelor nu este o contraindicație absolută pentru terapia hormonală de menopauză [7].
Fibromul nu „se transformă” în cancer. Leiomiosarcomul uterin este o tumoră malignă diferită. Ideea că un fibrom benign devine malign este, după datele actuale, probabil incorectă [1]. Leiomiosarcomul este rar. La femeile operate pentru ceea ce părea un fibrom, frecvența unui leiomiosarcom nesuspectat a fost estimată astfel:
  • aproximativ 1 caz la 2.000 de intervenții într-o meta-analiză a 133 de studii și aproximativ 1 la 8.300 în studiile prospective [8];
  • între 1 la 495 și 1 la 1.100 de intervenții, după estimarea FDA [9];
  • între 0 și 13 cazuri la 10.000 de intervenții, într-o analiză a 160 de studii realizată de agenția americană AHRQ [10].
Riscul este mai mare la vârste înaintate și după menopauză [2]. De regulă, fibroamele nu mai cresc după menopauză, în timp ce leiomiosarcoamele continuă să crească [1]. La femeile care urmează terapie hormonală de menopauză, fibroamele pot fi influențate de tratament și trebuie urmărite periodic [7].

Simptome și semnale de alarmă

Majoritatea femeilor cu fibroame nu au simptome și nu au nevoie de tratament; aproximativ 30% au simptome [7]. Uneori, simptomele au altă cauză decât fibromul, chiar dacă acesta există [2].
Simptomele posibile sunt [7, 11]:
  • menstruații abundente sau prelungite, de obicei cu cicluri regulate; apar mai ales la fibroamele submucoase [2];
  • anemie prin deficit de fier, cauzată de sângerări [11];
  • durere sau senzație de presiune în pelvis, durere lombară [7];
  • urinări frecvente, golire incompletă a vezicii sau constipație, când fibromul apasă pe vezică sau pe rect [2];
  • durere în timpul actului sexual [11];
  • dificultăți de a obține o sarcină [11].
Mai rar, un fibrom poate suferi o degenerare sau, dacă este pediculat, se poate răsuci (torsiune). În aceste situații apare o durere acută severă [12].
Mergeți de urgență la medic dacă aveți:
  • sângerare foarte abundentă: mai mult de un absorbant sau tampon îmbibat pe oră, timp de peste 2 ore [13];
  • sângerare însoțită de amețeli, slăbiciune, leșin, piele rece și transpirată sau puls slab și rapid, care pot fi semne de șoc [13];
  • durere pelvină bruscă și foarte intensă, care poate semnala torsiunea sau degenerarea unui fibrom [12].
Programați rapid un consult dacă observați:
  • orice sângerare vaginală după menopauză, chiar redusă sau o singură dată [14]; ea trebuie evaluată pentru cancer uterin, cu sau fără fibroame [12];
  • un fibrom cunoscut care crește repede sau care crește după menopauză [2, 12].

Diagnostic

Fibroamele nu pot fi diagnosticate sigur doar prin examen clinic; diagnosticul se pune prin imagistică [2].
  • Ecografia este investigația de primă intenție. Ecografia transabdominală și, mai ales, cea transvaginală identifică fibroamele cu o sensibilitate de 90–99% [2].
  • Sonohisterografia (ecografie după introducerea de ser fiziologic în cavitatea uterină) are o sensibilitate și o specificitate de 98–100% pentru fibroamele submucoase [2].
  • Histeroscopia (examinarea cavității uterine cu o cameră introdusă prin col) este utilă pentru fibroamele din cavitate. Ghidul britanic NICE recomandă histeroscopia ambulatorie când istoricul sugerează un fibrom submucos [15]. Pentru fibroamele de tip 4 sau mai mare, histeroscopia nu are rol diagnostic [2].
  • Rezonanța magnetică (RMN) este cea mai precisă metodă, cu o sensibilitate de 99%. Se folosește în cazurile complexe și pentru planificarea unei proceduri, când trebuie cunoscute exact poziția, mărimea, numărul și vascularizația fibroamelor [2, 15].
  • Hemoleucograma se face tuturor femeilor cu sângerări menstruale abundente, pentru depistarea anemiei [15].
  • Biopsia de endometru este luată în considerare la femeile de peste 40 de ani cu sângerări anormale, pentru a exclude hiperplazia sau cancerul endometrial [2].
O limită importantă: nicio investigație imagistică și niciun marker din sânge nu poate deosebi cu certitudine un fibrom de un leiomiosarcom. Diagnosticul final îl dă doar examenul histopatologic al țesutului extras [2].

Fibromul, fertilitatea și sarcina

Fertilitatea. Efectul fibromului depinde de localizare:
  • Submucoase: scad fertilitatea, iar îndepărtarea lor pare să ajute [16]. Societatea Americană de Medicină Reproductivă (ASRM) consideră că există dovezi rezonabile că îndepărtarea histeroscopică a fibroamelor care deformează cavitatea crește rata sarcinilor [17].
  • Intramurale: datele sunt contradictorii. O analiză FIGO din 2026 arată rate mai mici de sarcină și de naștere, dar miomectomia nu pare să aducă un beneficiu pentru fertilitate [18]. O meta-analiză din 2009 a sugerat și ea o fertilitate mai scăzută, dar pe baza unor studii de calitate slabă, iar beneficiul miomectomiei a rămas neclar [16]. Ghidul ASRM din 2017 a considerat dovezile insuficiente pentru a afirma că fibroamele reduc șansa de sarcină [17].
  • Subseroase: nu influențează fertilitatea [16].
Fibroamele sunt singura cauză a infertilității la doar 2–3% dintre femeile care încearcă să obțină o sarcină [18].
Sarcina. Fibroamele sunt prezente la 1,6–10,7% dintre gravide, iar majoritatea acestor sarcini decurg fără complicații. Complicațiile apar la 10–30% dintre ele, mai ales când fibroamele sunt multiple, au peste 5 cm sau se află în segmentul inferior al uterului [19].
  • Fibroamele de 1–3 cm rămân de obicei stabile în sarcină. După naștere, la 70% dintre femei, volumul lor scade cu peste 50% [19].
  • Cea mai frecventă complicație este degenerarea „roșie” a fibromului, care poate apărea la aproximativ 8% dintre gravidele cu fibroame și se tratează conservator [19].
  • Studiile observaționale au asociat fibroamele cu nașterea prematură, prezentația anormală a fătului, operația cezariană și hemoragia după naștere [19, 20]. O relație de cauzalitate nu este dovedită [19].
  • O meta-analiză a 9 studii, cu peste 20.000 de gravide, nu a găsit o asociere între fibroame și pierderea sarcinii; localizarea fibroamelor nu a fost însă analizată [19].
  • Cele mai multe femei cu fibroame pot naște natural; cezariana se face pentru indicațiile obstetricale obișnuite. Îndepărtarea fibroamelor în timpul cezarienei trebuie, în general, evitată [19].
  • După o miomectomie, riscul de ruptură uterină într-o sarcină ulterioară a fost estimat la 0,93% [19].

Tratament: întâi conservator

Fibroamele fără simptome nu necesită tratament [7]. Pentru cele cu simptome, opțiunile diferă după mărime, localizare și planurile de sarcină [15, 21].
1. Supraveghere. Un fibrom mic, stabil și fără simptome se reevaluează periodic, de exemplu o dată pe an. Aproape de menopauză, la femeile cu simptome ușoare, se preferă adesea așteptarea, pentru că simptomele se pot ameliora pe măsură ce fibroamele se micșorează după menopauză [12]. Nu există însă studii concepute special pentru a evalua această strategie [10].
2. Medicamente pentru sângerare și durere. Reduc sângerarea, dar nu micșorează fibromul [12].
  • Steriletul cu levonorgestrel: ghidul NICE îl propune ca primă opțiune pentru menstruațiile abundente când fibroamele au sub 3 cm și nu deformează cavitatea uterină [15]. În prima lună după inserție, scorul pierderii de sânge a scăzut cu 86,8%, fără reducerea volumului fibromului. La fibroamele de peste 3 cm, riscul de expulzie a steriletului este mai mare [7].
  • Acidul tranexamic: reduce sângerarea menstruală în medie cu 89 ml, fără să modifice mărimea fibromului. Este contraindicat la persoanele cu antecedente de tromboză venoasă sau arterială [7].
  • Antiinflamatoarele nesteroidiene: calmează durerea și pot reduce ușor sângerarea [12].
  • Contraceptivele orale combinate: reduc sângerarea, dar nu micșorează semnificativ fibromul. Nu se folosesc la femeile de peste 35 de ani care fumează [7].
La fibroamele mult mai mari de 3 cm, eficiența acestor medicamente poate fi limitată [15].
3. Tratamente hormonale.
  • Agoniștii GnRH (injecții) induc o stare temporară asemănătoare menopauzei. Micșorează fibroamele cu aproximativ 50%, dar se folosesc doar 3–6 luni, din cauza efectelor adverse ale scăderii estrogenilor (bufeuri, uscăciune vaginală, pierdere de masă osoasă). După oprire, fibroamele revin la dimensiunea inițială [7]. Se folosesc mai ales înainte de operație: o analiză Cochrane din 2025 a arătat că tratamentul dinaintea operației poate reduce volumul uterin cu aproximativ 175 ml (dovezi de certitudine scăzută) și probabil crește hemoglobina cu 0,88 g/dl, dar probabil crește și frecvența efectelor adverse [22].
  • Antagoniștii GnRH orali: relugolix, în combinație fixă cu estradiol și noretisteron acetat („terapie add-back”, care limitează efectele de tip menopauză), și linzagolix, cu sau fără add-back. Cu relugolix în combinație, 73% și 71% dintre paciente au avut o pierdere de sânge menstrual sub 80 ml și cu cel puțin 50% mai mică decât inițial, în cele două studii LIBERTY, față de 19% și 15% cu placebo. Volumul fibromului nu a scăzut semnificativ, iar densitatea osoasă a fost similară cu cea din grupul placebo după 24 de săptămâni [23]. Cu linzagolix, răspunsul a fost de 56–94%, în funcție de doză și de asocierea cu add-back, față de 29–35% cu placebo, în studiile PRIMROSE [24]. Ambele medicamente sunt autorizate în Uniunea Europeană: relugolix în combinație (Ryeqo) din 2021 [25], linzagolix (Yselty) din 2022 [26].
  • Acetatul de ulipristal: din 2021, în UE, poate fi folosit doar la femeile în premenopauză la care procedurile chirurgicale, inclusiv embolizarea, nu sunt potrivite sau nu au funcționat. Restricția a fost impusă după cazuri de leziuni hepatice grave. Nu se folosește pentru controlul simptomelor în așteptarea operației [27]. În iulie 2024, autorizația europeană a medicamentului Esmya (ulipristal 5 mg) a fost retrasă la cererea producătorului, din motive comerciale [28].
4. Proceduri minim invazive.
  • Miomectomia histeroscopică: fibromul submucos este îndepărtat prin col, pe calea histeroscopului [15]. FIGO o recomandă femeilor care doresc o sarcină și au sângerări abundente cu fibroame de tip 0, 1 sau unele de tip 2 [19].
  • Embolizarea arterelor uterine: o analiză Cochrane (7 studii randomizate, 793 de femei) nu a găsit o diferență clară de satisfacție față de chirurgie și a arătat spitalizare mai scurtă și revenire mai rapidă la activitățile obișnuite. În schimb, după embolizare a fost nevoie mai des de o nouă intervenție: dacă după chirurgie aproximativ 7% dintre femei sunt reoperate în 2 ani, după embolizare proporția estimată este de 15–32% [29]. FIGO raportează ameliorarea simptomelor la peste 80% dintre pacientele bine selectate [30]. Procedura nu este recomandată femeilor care își doresc o sarcină, din cauza riscului de insuficiență ovariană prematură [18].
  • Ablația prin radiofrecvență: se poate face pe cale laparoscopică, transcervicală sau transvaginală. Recuperarea este mai rapidă și pierderea de sânge mai mică, dar metoda se potrivește mai ales pentru fibroame mai mici sau mai puțin numeroase [30].
  • Ultrasunetele focalizate de înaltă intensitate (HIFU, ghidate prin RMN sau ecografic) micșorează fibroamele, dar dovezile sunt de calitate scăzută [10], iar datele despre siguranța unei sarcini ulterioare sunt limitate [12].
5. Chirurgia.
  • Miomectomia (îndepărtarea fibroamelor cu păstrarea uterului), laparoscopic sau prin incizie abdominală, este preferată la femeile care doresc copii sau vor să-și păstreze uterul. Abordul minim invaziv aduce o recuperare mai rapidă și mai puțină durere [21]. Fibroamele pot reapărea: la 34–42% dintre femei în 3 ani [19]. Aproximativ 25% dintre femeile cu miomectomie ajung la histerectomie după 4–8 ani [12].
  • Miomectomie sau embolizare? În studiul randomizat FEMME (254 de femei), calitatea vieții la 2 ani a fost mai bună după miomectomie decât după embolizare: diferență ajustată de 8 puncte pe un scor de la 0 la 100. Complicațiile au apărut la 29%, respectiv 24% dintre paciente [31].
  • Histerectomia (îndepărtarea uterului) este tratamentul definitiv și eficient, pentru femeile care nu mai doresc sarcini [21, 32].
În cazul intervențiilor laparoscopice, FDA recomandă folosirea morcelării electrice (fragmentarea fibromului pentru extragere) doar la paciente atent selectate și numai cu un sistem care izolează țesutul. Nu se recomandă la suspiciune de cancer sau la femeile de peste 50 de ani [9].

Concluzii

  • Fibromul uterin este o tumoră benignă foarte frecventă; cele mai multe fibroame nu dau simptome și nu au nevoie de tratament.
  • Menstruațiile abundente, anemia și senzația de presiune pelvină sunt motive de consult ginecologic.
  • Ecografia transvaginală este primul pas în diagnostic; RMN-ul se rezervă cazurilor complexe.
  • Tratamentul se adaptează fiecărei paciente: de la supraveghere și medicamente la proceduri minim invazive și chirurgie.
  • Sângerarea după menopauză și un fibrom care crește după menopauză trebuie investigate rapid.
La Spinal Care Bacău. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie reunește medici obstetricieni-ginecologi primari și specialiști. Aici puteți face consultația ginecologică și ecografia transvaginală sau abdominală, care confirmă diagnosticul și urmăresc evoluția fibroamelor în timp. Medicul vă explică apoi ce opțiuni de tratament se potrivesc situației dumneavoastră. Programări: 0374 554 344.
Articol cu scop informativ. Nu înlocuiește consultația medicală.

Bibliografie

  1. Munro MG, Tchaikovski SN, Murji A. The epidemiology and pathogenesis of uterine fibroids. Int J Gynaecol Obstet. 2025;171(3):1029-45. doi:10.1002/ijgo.70527
  2. Lakabi R, Harth S, Meinhold-Heerlein I, Olsthoorn AV, Munro MG, Murji A. Diagnosis and classification of uterine fibroids. Int J Gynaecol Obstet. 2025;171(2):566-73. doi:10.1002/ijgo.70538
  3. Baird DD, Dunson DB, Hill MC, Cousins D, Schectman JM. High cumulative incidence of uterine leiomyoma in black and white women: ultrasound evidence. Am J Obstet Gynecol. 2003;188(1):100-7. doi:10.1067/mob.2003.99
  4. Stewart EA, Cookson CL, Gandolfo RA, Schulze-Rath R. Epidemiology of uterine fibroids: a systematic review. BJOG. 2017;124(10):1501-12. doi:10.1111/1471-0528.14640
  5. Munro MG, Critchley HO, Broder MS, Fraser IS; FIGO Working Group on Menstrual Disorders. FIGO classification system (PALM-COEIN) for causes of abnormal uterine bleeding in nongravid women of reproductive age. Int J Gynaecol Obstet. 2011;113(1):3-13. doi:10.1016/j.ijgo.2010.11.011
  6. Munro MG, Critchley HOD, Fraser IS; FIGO Menstrual Disorders Committee. The two FIGO systems for normal and abnormal uterine bleeding symptoms and classification of causes of abnormal uterine bleeding in the reproductive years: 2018 revisions. Int J Gynaecol Obstet. 2018;143(3):393-408. doi:10.1002/ijgo.12666
  7. Diaz I, Lumsden MA, Zeppernick M. Medical treatment of fibroids: FIGO best practice guidance. Int J Gynaecol Obstet. 2025;171(2):507-12. doi:10.1002/ijgo.70497
  8. Pritts EA, Vanness DJ, Berek JS, Parker W, Feinberg R, Feinberg J, et al. The prevalence of occult leiomyosarcoma at surgery for presumed uterine fibroids: a meta-analysis. Gynecol Surg. 2015;12(3):165-77. doi:10.1007/s10397-015-0894-4
  9. U.S. Food and Drug Administration. Power morcellation during gynecologic laparoscopic surgeries [Internet]. Silver Spring (MD): FDA; [actualizat 2026 Aug 20; citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.fda.gov/medical-devices/surgery-devices/power-morcellation-during-gynecologic-laparoscopic-surgeries
  10. Hartmann KE, Fonnesbeck C, Surawicz T, Krishnaswami S, Andrews JC, Wilson JE, et al. Management of uterine fibroids. Comparative Effectiveness Review No. 195. AHRQ Publication No. 17(18)-EHC028-EF. Rockville (MD): Agency for Healthcare Research and Quality; 2017 Dec. PMID: 30789683. Disponibil la: https://effectivehealthcare.ahrq.gov/products/uterine-fibroids/research-2017
  11. NHS. Fibroids [Internet]. [revizuit 2026 Mar 17; citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.nhs.uk/conditions/fibroids/
  12. Kilpatrick C. Uterine fibroids. MSD Manual Professional Version [Internet]. 2025 [citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.msdmanuals.com/professional/gynecology-and-obstetrics/uterine-fibroids/uterine-fibroids
  13. Kesavan S. Vaginal bleeding. MSD Manual Consumer Version [Internet]. 2026 [citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.msdmanuals.com/home/women-s-health-issues/symptoms-of-gynecologic-disorders/vaginal-bleeding
  14. NHS. Postmenopausal bleeding [Internet]. [revizuit 2026 Sep 24; citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.nhs.uk/symptoms/post-menopausal-bleeding/
  15. National Institute for Health and Care Excellence. Heavy menstrual bleeding: assessment and management. NICE guideline NG88 [Internet]. London: NICE; 2018 [actualizat 2026 Jul 7; citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.nice.org.uk/guidance/ng88
  16. Pritts EA, Parker WH, Olive DL. Fibroids and infertility: an updated systematic review of the evidence. Fertil Steril. 2009;91(4):1215-23. doi:10.1016/j.fertnstert.2008.01.051
  17. Practice Committee of the American Society for Reproductive Medicine. Removal of myomas in asymptomatic patients to improve fertility and/or reduce miscarriage rate: a guideline. Fertil Steril. 2017;108(3):416-25. doi:10.1016/j.fertnstert.2017.06.034
  18. Mocanu E, Tarlatzis B, Feldberg D, Diaz I, O'Brien C, Purandare N. Fibroids and infertility. Int J Gynaecol Obstet. 2026;174(1):11-6. doi:10.1002/ijgo.71062
  19. Ramasauskaite D, Purandare N, Diaz I, Kvederaite-Budre G, Beyuo TK, Beyeza-Kashesya J, et al. Fibroids and pregnancy. Int J Gynaecol Obstet. 2026;172(1):51-8. doi:10.1002/ijgo.70612
  20. Klatsky PC, Tran ND, Caughey AB, Fujimoto VY. Fibroids and reproductive outcomes: a systematic literature review from conception to delivery. Am J Obstet Gynecol. 2008;198(4):357-66. doi:10.1016/j.ajog.2007.12.039
  21. Lewis JM, Wu H, Rojas AC, Boekhorst F, Osório F, Topcu EG, et al. Surgical management of uterine fibroids. Int J Gynaecol Obstet. 2026;174(2):554-78. doi:10.1002/ijgo.71123
  22. Puscasiu L, Vollenhoven B, Nagels HE, Melinte IM, Showell MG, Lethaby A. Preoperative medical therapy before surgery for uterine fibroids. Cochrane Database Syst Rev. 2025;(4):CD000547. doi:10.1002/14651858.CD000547.pub3
  23. Al-Hendy A, Lukes AS, Poindexter AN, Venturella R, Villarroel C, Critchley HOD, et al. Treatment of uterine fibroid symptoms with relugolix combination therapy. N Engl J Med. 2021;384(7):630-42. doi:10.1056/NEJMoa2008283
  24. Donnez J, Taylor HS, Stewart EA, Bradley L, Marsh E, Archer D, et al. Linzagolix with and without hormonal add-back therapy for the treatment of symptomatic uterine fibroids: two randomised, placebo-controlled, phase 3 trials. Lancet. 2022;400(10356):896-907. doi:10.1016/S0140-6736(22)01475-1
  25. European Medicines Agency. Ryeqo (relugolix / estradiol / norethisterone acetate): EPAR [Internet]. Amsterdam: EMA; [actualizat 2026 Aug 20; citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/ryeqo
  26. European Medicines Agency. Yselty (linzagolix): EPAR [Internet]. Amsterdam: EMA; [actualizat 2025 Nov 21; citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/yselty
  27. European Medicines Agency. Ulipristal acetate 5mg medicinal products: referral [Internet]. Amsterdam: EMA; 2021 [citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/referrals/ulipristal-acetate-5mg-medicinal-products
  28. European Medicines Agency. Esmya (ulipristal acetate): EPAR – withdrawn [Internet]. Amsterdam: EMA; 2024 [citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/esmya
  29. Gupta JK, Sinha A, Lumsden MA, Hickey M. Uterine artery embolization for symptomatic uterine fibroids. Cochrane Database Syst Rev. 2014;(12):CD005073. doi:10.1002/14651858.CD005073.pub4
  30. Lewis JM, Algurjia E, Lumsden MA, Meinhold-Heerlein I, Wasson MN, Spiers A, et al. Image-guided therapies for uterine fibroids. Int J Gynaecol Obstet. 2025;171(2):495-506. doi:10.1002/ijgo.70493
  31. Manyonda I, Belli AM, Lumsden MA, Moss J, McKinnon W, Middleton LJ, et al. Uterine-artery embolization or myomectomy for uterine fibroids. N Engl J Med. 2020;383(5):440-51. doi:10.1056/NEJMoa1914735
  32. American College of Obstetricians and Gynecologists. Management of symptomatic uterine leiomyomas: ACOG Practice Bulletin, Number 228. Obstet Gynecol. 2021;137(6):e100-15. doi:10.1097/AOG.0000000000004401

Informațiile de pe această pagină sunt generale și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru un diagnostic și un plan de tratament, programați-vă la un specialist.