Programări & info: 0374554344 Ești pacientul nostru? Spune-ne părerea ta!

0374 554 344

Afecțiune · Obstetrică-Ginecologie

Infecția HPV și leziunile colului uterin

• HPV (virusul papiloma uman) este foarte răspândit: aproape toate persoanele active sexual se infectează la un moment dat. În 90% din cazuri, organismul elimină singur virusul, de obicei în 1–2 ani.

Pe scurt
  • HPV (virusul papiloma uman) este foarte răspândit: aproape toate persoanele active sexual se infectează la un moment dat. În 90% din cazuri, organismul elimină singur virusul, de obicei în 1–2 ani.
  • Infecția persistentă cu tipurile de HPV cu risc înalt poate produce leziuni precanceroase ale colului uterin. Netratate, acestea pot evolua spre cancer, de obicei în 15–20 de ani.
  • România are cea mai mare incidență și cea mai mare mortalitate prin cancer de col uterin din Uniunea Europeană.
  • Leziunile precanceroase rareori dau simptome; le descoperă screeningul. În România, screeningul decontat de CNAS este testul HPV, urmat de testul Babeș-Papanicolau dacă testul HPV este pozitiv, la fiecare 5 ani, între 25 și 64 de ani.
  • Vaccinarea anti-HPV este gratuită în România între 11 și 26 de ani. Leziunile depistate la timp se tratează eficient, de obicei prin proceduri ambulatorii.

Ce este și cum apare

Virusul. HPV se transmite pe cale sexuală, prin orice contact piele pe piele în zona genitală, nu doar prin actul sexual cu penetrare [1]. Prezervativul protejează doar parțial, pentru că nu acoperă toată pielea zonei genitale [2]. Aproape toate persoanele active sexual se vor infecta la un moment dat, de obicei fără simptome [2].
Tipurile cu risc înalt. Douăsprezece tipuri de HPV sunt clasificate drept cancerigene: 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58 și 59 [3]. Tipurile 16 și 18 cauzează aproximativ 76% dintre cancerele de col uterin [4].
Majoritatea infecțiilor dispar singure. La 90% dintre persoane, organismul controlează singur infecția; sistemul imunitar elimină de obicei virusul în unul–doi ani [1, 2].
De la infecție la cancer. Infecția persistentă cu anumite tipuri de HPV poate produce celule anormale, care pot evolua spre cancer. Infecția persistentă cu HPV a colului uterin poate duce la leziuni precanceroase care, netratate, cauzează aproximativ 95% dintre cancerele de col uterin [4]. De obicei durează 15–20 de ani până când celulele anormale devin cancer. La femeile cu imunitate scăzută, de exemplu cu infecție HIV netratată, procesul poate dura 5–10 ani; femeile care trăiesc cu HIV au un risc de 6 ori mai mare de cancer de col [4]. Alți factori care cresc riscul de progresie sunt gradul de oncogenitate al tipului de HPV, starea imunității, alte infecții cu transmitere sexuală, numărul de nașteri, prima sarcină la vârstă tânără, contracepția hormonală și fumatul [4].
Leziunile precanceroase: CIN și SIL. Modificările celulelor colului se clasifică după gravitate [3]:
  • CIN1, numită și leziune scuamoasă intraepitelială de grad scăzut (LSIL), este expresia infecției cu HPV, nu un precancer propriu-zis;
  • CIN2 și CIN3, numite și leziuni de grad înalt (HSIL), sunt leziunile precanceroase propriu-zise.
Ce se întâmplă fără tratament. O meta-analiză arată că leziunile CIN1 dispar în 60% din cazuri, persistă în 25% și avansează spre CIN2 sau mai mult în 11%; doar 0,03% dintre leziunile CIN1 și 0,3% dintre cele CIN2 au evoluat spre cancer [5]. Pentru CIN2 urmărit activ 24 de luni, 50% dintre leziuni au regresat, 32% au persistat și 18% au progresat; la femeile sub 30 de ani, regresia a fost de 60% [6]. În schimb, CIN3 netratat a dus la cancer invaziv la 31,3% dintre femei în 30 de ani, față de 0,7% după un tratament adecvat [7].
Povara bolii. În 2024, la nivel mondial au fost aproximativ 604.000 de cazuri noi și 280.000 de decese; cancerul de col uterin este al cincilea cel mai frecvent cancer la femei [4]. În România, potrivit estimărilor Sistemului European de Informații despre Cancer (ECIS) pentru 2022, citate de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), incidența a fost de 32,6 la 100.000 de femei, de peste două ori și jumătate media UE, iar mortalitatea de 16,8 la 100.000, de aproximativ trei ori media UE [8]. Incidența și mortalitatea din România sunt cele mai mari din UE [9]. Potrivit INSP, pentru 2023 s-au estimat 3.368 de cazuri noi și 1.793 de decese [8].

Simptome și semnale de alarmă

Infecția cu HPV nu dă, de obicei, simptome [1]. Nici leziunile precanceroase nu dau simptome în cele mai multe cazuri. De aceea screeningul regulat este important, chiar și pentru femeile vaccinate [4].
Semne care pot apărea în cancerul de col și care necesită un consult ginecologic [4, 10]:
  • sângerare între menstruații, în timpul sau după actul sexual ori după menopauză;
  • menstruații mai abundente decât de obicei;
  • secreție vaginală modificată, mai abundentă sau cu miros neplăcut;
  • durere în timpul actului sexual;
  • durere persistentă în spate, în pelvis, în partea de jos a abdomenului sau în picioare;
  • scădere în greutate, oboseală, lipsa poftei de mâncare, umflarea picioarelor.
Aceste simptome sunt frecvente și pot avea multe alte cauze [10]. Ele trebuie totuși evaluate de medic.

Screening și diagnostic

Screeningul caută infecția cu HPV și leziunile precanceroase înainte să apară cancerul.
Testele.
  • Testul HPV detectează materialul genetic al tipurilor de HPV cu risc înalt. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) îl recomandă ca test principal de screening, în locul citologiei [3]. Datele din patru studii europene randomizate au arătat că screeningul bazat pe testul HPV oferă o protecție cu 60–70% mai mare împotriva cancerului invaziv decât citologia [11].
  • Testul Babeș-Papanicolau (citologia, convențională sau în mediu lichid) identifică celulele anormale [3]. Rezultatele se exprimă prin termeni precum ASC-US (celule scuamoase atipice cu semnificație nedeterminată), LSIL sau HSIL [3, 12].
  • Colposcopia examinează colul cu un instrument optic care mărește imaginea și permite, la nevoie, biopsia sau tratamentul. Durează de obicei 15–20 de minute [3, 13].
  • Biopsia stabilește diagnosticul histologic: CIN1, CIN2 sau CIN3 [12].
Ce înseamnă un rezultat pozitiv. Un test HPV pozitiv arată prezența virusului, nu neapărat a unei leziuni. Majoritatea infecțiilor dispar singure, dar rezultatul impune investigații suplimentare, pentru a căuta eventuale modificări ale celulelor [2]. Dacă biopsia arată celule anormale (CIN), acestea nu sunt cancer, dar pot evolua spre cancer dacă nu sunt tratate. Rareori, colposcopia și biopsia descoperă un cancer de col [13].
La ce vârstă și cât de des. Recomandările internaționale diferă ușor:
  • OMS: test HPV de la 30 de ani, la fiecare 5–10 ani; la femeile care trăiesc cu HIV, de la 25 de ani, la fiecare 3–5 ani [3].
  • Consiliul Uniunii Europene (2022): test HPV între 30 și 65 de ani, la un interval de 5 ani sau mai mare [14].
  • Ghidurile europene ale Comisiei Europene (2025): test HPV de la 25 până la 64 de ani; interval de 5 ani sub 40 de ani și de 7 ani între 40 și 64 de ani, după un test HPV negativ, la femeile care nu au avut anterior un test HPV pozitiv [15].
În România. Programul național de screening, înființat în 2012, a oferit testarea Babeș-Papanicolau gratuită la fiecare 5 ani [8]. Metodologia actuală de screening este reglementată prin Ordinul ministrului sănătății nr. 3735/2024. Potrivit INSP, pachetul de servicii decontat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) în ambulatoriul de specialitate include testarea HPV cu triaj citologic Babeș-Papanicolau pentru femeile între 25 și 64 de ani, o dată la 5 ani [8]. Normele CNAS descriu pașii [16]:
  1. testul HPV;
  2. testul Babeș-Papanicolau, la femeile cu test HPV pozitiv;
  3. colposcopia cu biopsie și examen histopatologic, la femeile cu citologie pozitivă.
Serviciile se acordă de medicul de specialitate obstetrică-ginecologie din ambulatoriul aflat în contract cu casa de asigurări, inclusiv prin unități medicale mobile; normele prevăd aceleași servicii și pentru persoanele neasigurate, în baza Legii nr. 293/2022 [16]. Participarea rămâne scăzută: în 2019, doar 39% dintre femeile de 25–69 de ani făcuseră un test de screening în ultimii 3 ani [9].

Vaccinarea HPV

Vaccinul anti-HPV nu conține virus viu și nici ADN viral. El previne infecția, dar nu tratează o infecție existentă [2].
Cât de eficient este.
  • O analiză Cochrane a studiilor randomizate a găsit dovezi de certitudine înaltă că vaccinul protejează împotriva leziunilor precanceroase la fete și femei tinere de 15–26 de ani. La cele fără infecție HPV la momentul vaccinării, leziunile CIN2+ produse de HPV 16/18 au scăzut de la 164 la 2 la 10.000 de femei [17].
  • În Suedia, la femeile vaccinate înainte de 17 ani, riscul de cancer de col invaziv a fost cu 88% mai mic (studiu observațional) [18].
  • O analiză Cochrane din 2025 (225 de studii, în principal observaționale, cu peste 132 de milioane de persoane) a arătat că vaccinarea până la 16 ani a fost asociată cu un risc de cancer de col cu 80% mai mic și cu 74% mai puține leziuni CIN3+ [19].
Siguranța. S-au distribuit peste 500 de milioane de doze. Supravegherea după autorizare nu a detectat probleme serioase de siguranță, cu excepția unor reacții alergice severe (anafilaxie) rare [20]. Analiza Cochrane din 2025 a găsit dovezi de certitudine moderată că vaccinul nu este asociat cu sindromul de tahicardie posturală, sindromul de oboseală cronică sau infertilitatea [19].
Vârsta potrivită. OMS recomandă vaccinarea prioritară a fetelor de 9–14 ani, înainte de începerea vieții sexuale [20].
În România:
  • vaccinarea este gratuită pentru fete și băieți între 11 și 26 de ani, iar pentru femeile între 27 și 45 de ani vaccinul este compensat 50% [8];
  • se folosește vaccinul nonavalent (Gardasil 9): între 11 și 14 ani, 2 doze (la 0 și 6–13 luni); de la 15 ani, 3 doze (la 0, 2 și 6 luni) [21];
  • vaccinul se poate administra, între alții, de medicul de familie [21];
  • un test Babeș-Papanicolau cu modificări nu este o contraindicație la vaccinare [21].
Acoperirea vaccinală este scăzută: în 2022, doar aproximativ 5% dintre fetele de 11–14 ani primiseră schema completă prin programul național gratuit (vaccinările plătite privat nu sunt raportate); date preliminare arată circa 10% la fetele de 11–18 ani în prima jumătate a anului 2024 [9]. Vaccinarea nu înlocuiește screeningul [4].

Tratament

Nu există tratament pentru infecția cu HPV în sine. Există însă tratamente eficiente pentru leziunile precanceroase [2].
CIN1 (leziuni de grad scăzut). Se preferă supravegherea, nu tratamentul [12]; nu este nevoie de tratament imediat [13]. Tratamentul devine o opțiune dacă leziunea persistă 2 ani sau mai mult [12].
CIN2 și CIN3 (leziuni de grad înalt). Se recomandă tratament; excizia este preferată, iar ablația este acceptabilă [12]. Pentru CIN2, mai ales la femeile tinere, supravegherea activă poate fi justificată, pentru că multe leziuni regresează spontan [6].
Metode.
  • Excizia cu ansă diatermică (LLETZ sau LEEP): se face cu anestezie locală, ambulator, și produce un fragment de țesut care se analizează la microscop [3]. Durează în jur de 15 minute și se face adesea în aceeași ședință cu colposcopia [13].
  • Conizația: îndepărtarea unui fragment în formă de con din col [4].
  • Ablația (termică sau crioterapie): distruge țesutul anormal, fără a obține o probă pentru analiză [3]. Ablația termică a avut o rată de răspuns de 93,8% la leziunile CIN2+ [22].
Nicio tehnică chirurgicală nu s-a dovedit clar superioară ca rezultate sau complicații [23].
Eficiență. După excizie, leziunile CIN2+ persistă sau reapar la 6,6% dintre femei. Riscul este de aproape 5 ori mai mare când marginile țesutului extras nu sunt libere. Un test HPV negativ după tratament înseamnă un risc de leziuni CIN2+ de doar 0,8% [24].
Sarcina după tratament. Datele, de certitudine foarte scăzută, arată un risc mai mare de naștere prematură: 10,7% față de 5,4%. Riscul crește cu adâncimea conului excizat (la 20 mm sau mai mult: 10,2% față de 3,4%) și la tratamentele repetate (13,2% față de 4,1%). Femeile cu CIN au, oricum, un risc de bază mai mare de naștere prematură [25].
Controlul după tratament. OMS sugerează un test HPV la 12 luni după tratament (recomandare condiționată) [3]. Ghidul american ASCCP preferă un test bazat pe HPV la 6 luni după tratament, apoi anual, până la trei rezultate negative consecutive, și ulterior controale la 3 ani, timp de cel puțin 25 de ani [12].
Vaccinarea în jurul tratamentului (cu puțin înainte, în momentul sau după acesta) ar putea reduce riscul de reapariție a leziunilor CIN2+, dar dovezile sunt de certitudine scăzută sau foarte scăzută [26, 27].

Concluzii

  • HPV este foarte frecvent și, de cele mai multe ori, dispare singur.
  • Infecția persistentă poate produce leziuni precanceroase, care rareori dau simptome, dar se depistează prin screening și se tratează eficient.
  • În România, screeningul decontat de CNAS se face cu testul HPV și triaj citologic, la 5 ani, între 25 și 64 de ani.
  • Vaccinarea este gratuită între 11 și 26 de ani și nu înlocuiește screeningul.
  • Sângerarea după actul sexual, între menstruații sau după menopauză necesită consult ginecologic.
La Spinal Care Bacău. Departamentul de Obstetrică-Ginecologie efectuează testul Babeș-Papanicolau, testarea HPV, colposcopia și recoltarea de secreții și culturi, cu medici obstetricieni-ginecologi primari și specialiști. Medicul interpretează rezultatele și stabilește împreună cu dumneavoastră pașii următori: repetarea testului, colposcopia sau tratamentul. Programări: 0374 554 344.
Articol cu scop informativ. Nu înlocuiește consultația medicală.

Bibliografie

  1. NHS. Human papillomavirus (HPV) [Internet]. [revizuit 2026 Mar 10; citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.nhs.uk/conditions/human-papilloma-virus-hpv/
  2. World Health Organization. Human papillomavirus and cancer [Internet]. Geneva: WHO; 2024 Mar 5 [citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/human-papilloma-virus-and-cancer
  3. World Health Organization. WHO guideline for screening and treatment of cervical pre-cancer lesions for cervical cancer prevention. 2nd ed. Geneva: WHO; 2021. ISBN 978-92-4-003082-4. Disponibil la: https://www.who.int/publications/i/item/9789240030824
  4. World Health Organization. Cervical cancer [Internet]. Geneva: WHO; 2026 Jul 3 [citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/cervical-cancer
  5. Loopik DL, Bentley HA, Eijgenraam MN, IntHout J, Bekkers RLM, Bentley JR. The natural history of cervical intraepithelial neoplasia grades 1, 2, and 3: a systematic review and meta-analysis. J Low Genit Tract Dis. 2021;25(3):221-31. doi:10.1097/LGT.0000000000000604
  6. Tainio K, Athanasiou A, Tikkinen KAO, Aaltonen R, Cárdenas Hernándes J, Glazer-Livson S, et al. Clinical course of untreated cervical intraepithelial neoplasia grade 2 under active surveillance: systematic review and meta-analysis. BMJ. 2018;360:k499. doi:10.1136/bmj.k499
  7. McCredie MR, Sharples KJ, Paul C, Baranyai J, Medley G, Jones RW, et al. Natural history of cervical neoplasia and risk of invasive cancer in women with cervical intraepithelial neoplasia 3: a retrospective cohort study. Lancet Oncol. 2008;9(5):425-34. doi:10.1016/S1470-2045(08)70103-7
  8. Institutul Național de Sănătate Publică. Comunicat de presă: Ziua de acțiune pentru eliminarea cancerului de col uterin, 17 noiembrie 2025. București: INSP; 2025 (copie publicată de DSP Gorj). Disponibil la: https://dsp-gorj.centruldecalcul.ro/wp-content/uploads/2025/11/Comunicat-de-presa-1.pdf
  9. OECD, European Commission. EU Country Cancer Profile: Romania 2025. Paris: OECD Publishing; 2025. doi:10.1787/8474a271-en
  10. NHS. Symptoms of cervical cancer [Internet]. [revizuit 2024 Sep 4; citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.nhs.uk/conditions/cervical-cancer/symptoms/
  11. Ronco G, Dillner J, Elfström KM, Tunesi S, Snijders PJF, Arbyn M, et al. Efficacy of HPV-based screening for prevention of invasive cervical cancer: follow-up of four European randomised controlled trials. Lancet. 2014;383(9916):524-32. doi:10.1016/S0140-6736(13)62218-7
  12. Perkins RB, Guido RS, Castle PE, Chelmow D, Einstein MH, Garcia F, et al. 2019 ASCCP risk-based management consensus guidelines for abnormal cervical cancer screening tests and cancer precursors. J Low Genit Tract Dis. 2020;24(2):102-31. doi:10.1097/LGT.0000000000000525
  13. NHS. Colposcopy [Internet]. [revizuit 2026 Sep 1; citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://www.nhs.uk/tests-and-treatments/colposcopy/
  14. Council of the European Union. Council Recommendation of 9 December 2022 on strengthening prevention through early detection: a new EU approach on cancer screening replacing Council Recommendation 2003/878/EC (2022/C 473/01). Official Journal of the European Union. 2022;C 473:1-10. Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32022H1213(01)
  15. European Commission, Joint Research Centre. European Commission Initiative on Cervical Cancer (EC-CvC): European guidelines on cervical cancer screening and diagnosis [Internet]. 2025 [citat 2026 Oct 13]. Disponibil la: https://cancer-screening-and-care.jrc.ec.europa.eu/en/ec-cvc/european-cervical-cancer-guidelines
  16. Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Ordinul MS/CNAS nr. 3690/775/2024 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Hotărârii Guvernului nr. 521/2023 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru, aprobate prin Ordinul MS/CNAS nr. 1.857/441/2023. București: CNAS; 2024. Disponibil la: https://cnas.ro/wp-content/uploads/2024/07/norme.pdf
  17. Arbyn M, Xu L, Simoens C, Martin-Hirsch PP. Prophylactic vaccination against human papillomaviruses to prevent cervical cancer and its precursors. Cochrane Database Syst Rev. 2018;5(5):CD009069. doi:10.1002/14651858.CD009069.pub3
  18. Lei J, Ploner A, Elfström KM, Wang J, Roth A, Fang F, et al. HPV vaccination and the risk of invasive cervical cancer. N Engl J Med. 2020;383(14):1340-8. doi:10.1056/NEJMoa1917338
  19. Henschke N, Bergman H, Buckley BS, Crosbie EJ, Dwan K, Golder SP, et al. Effects of human papillomavirus (HPV) vaccination programmes on community rates of HPV-related disease and harms from vaccination. Cochrane Database Syst Rev. 2025;11:CD015363. doi:10.1002/14651858.CD015363.pub2
  20. World Health Organization. Human papillomavirus vaccines: WHO position paper, December 2022. Wkly Epidemiol Rec. 2022;97(50):645-72. Disponibil la: https://www.who.int/publications/i/item/who-wer9750-645-672
  21. Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Ordinul nr. 958/1512/2025, protocol terapeutic J07BM03 – vaccin papilomavirus uman. București: CNAS; 2025. Disponibil la: https://cnas.ro/wp-content/uploads/2025/09/ALL-lista-protocoalelor-terapeutice-septembrie-2025-pentru-site-vaccin-HPV.pdf
  22. Randall TC, Sauvaget C, Muwonge R, Trimble EL, Jeronimo J. Worthy of further consideration: an updated meta-analysis to address the feasibility, acceptability, safety and efficacy of thermal ablation in the treatment of cervical cancer precursor lesions. Prev Med. 2019;118:81-91. doi:10.1016/j.ypmed.2018.10.006
  23. Martin-Hirsch PP, Paraskevaidis E, Bryant A, Dickinson HO. Surgery for cervical intraepithelial neoplasia. Cochrane Database Syst Rev. 2013;(12):CD001318. doi:10.1002/14651858.CD001318.pub3
  24. Arbyn M, Redman CWE, Verdoodt F, Kyrgiou M, Tzafetas M, Ghaem-Maghami S, et al. Incomplete excision of cervical precancer as a predictor of treatment failure: a systematic review and meta-analysis. Lancet Oncol. 2017;18(12):1665-79. doi:10.1016/S1470-2045(17)30700-3
  25. Kyrgiou M, Athanasiou A, Kalliala IEJ, Paraskevaidi M, Mitra A, Martin-Hirsch PP, et al. Obstetric outcomes after conservative treatment for cervical intraepithelial lesions and early invasive disease. Cochrane Database Syst Rev. 2017;11(11):CD012847. doi:10.1002/14651858.CD012847
  26. Kechagias KS, Kalliala I, Bowden SJ, Athanasiou A, Paraskevaidi M, Paraskevaidis E, et al. Role of human papillomavirus (HPV) vaccination on HPV infection and recurrence of HPV related disease after local surgical treatment: systematic review and meta-analysis. BMJ. 2022;378:e070135. doi:10.1136/bmj-2022-070135
  27. Kapp P, Schmucker C, Siemens W, Brugger T, Gorenflo L, Röbl-Mathieu M, et al. Human papillomavirus (HPV) vaccination in women with conisation. Cochrane Database Syst Rev. 2025;9:CD016121. doi:10.1002/14651858.CD016121

Informațiile de pe această pagină sunt generale și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru un diagnostic și un plan de tratament, programați-vă la un specialist.