Programări & info: 0374554344 Ești pacientul nostru? Spune-ne părerea ta!

0374 554 344

Afecțiune · Dexa Osteodensitometria, Endocrinologie, Reumatologie

Osteoporoză

Verificat medical de conf. univ. dr. kt. Lucian Daniel Dobreci, fiziokinetoterapeut ·

Pe scurt
Osteoporoza este o boală a scheletului în care oasele devin fragile și se rup mai ușor, uneori la o simplă cădere de la nivelul solului. Aproximativ una din două femei și unul din cinci bărbați vor suferi o fractură de fragilitate în cursul vieții (Gregson et al., 2025).
În România, circa 1,07 milioane de persoane aveau osteoporoză în 2019, iar 78% dintre femeile cu risc crescut de fractură nu primeau tratament (Kanis et al., 2021).
Boala nu doare până la prima fractură. Diagnosticul se pune prin osteodensitometrie DXA, completată de calculul riscului de fractură. La risc crescut, medicamentele au redus fracturile vertebrale noi cu 47–70% în studiile clinice (Black et al., 1996; Black et al., 2007; Cummings et al., 2009). Exercițiul fizic și prevenirea căderilor completează tratamentul, nu îl înlocuiesc.

Ce este osteoporoza și cum apare

Organizația Mondială a Sănătății a definit osteoporoza în 1994 ca o boală sistemică a scheletului. Se caracterizează prin masă osoasă scăzută și deteriorarea microarhitecturii osului, cu fragilitate și risc de fractură crescute (Gregson et al., 2025). În practică, diagnosticul se pune la un scor T de −2,5 sau mai mic, măsurat prin DXA la colul femural sau la coloana lombară (Kanis et al., 2019).
Oasele ajung la rezistența maximă spre sfârșitul decadei a treia de viață. Pierderea treptată de masă osoasă începe în jurul vârstei de 35 de ani (NHS). La femei, scăderea estrogenilor după menopauză accelerează această pierdere (NHS).
Factorii de risc recunoscuți de ghiduri sunt (Gregson et al., 2025; NHS):
  • vârsta înaintată și sexul feminin, mai ales menopauza instalată înainte de 45 de ani;
  • o fractură de fragilitate în antecedente, inclusiv o fractură vertebrală descoperită doar pe radiografie;
  • fractura de șold la unul dintre părinți;
  • tratamentul cu corticoizi pe cale orală timp de cel puțin 3 luni;
  • fumatul și consumul de alcool de cel puțin 3 unități pe zi (o unitate britanică înseamnă 8 g de alcool pur, NHS);
  • greutatea corporală mică (indice de masă corporală de 19 sau mai puțin);
  • artrita reumatoidă și alte boli asociate cu pierderea osoasă: diabetul, hipertiroidismul netratat, hipogonadismul, bolile cu malabsorbție, bolile hepatice cronice.
Densitatea osoasă nu spune totul. Majoritatea persoanelor care fac o fractură de fragilitate au un scor T peste −2,5, pentru că riscul depinde și de căderi și de alți factori (Gregson et al., 2025).
Cât de frecventă este. În 2019, în cele 27 de state ale Uniunii Europene, Marea Britanie și Elveția, 32 de milioane de persoane aveau osteoporoză: 25,5 milioane de femei și 6,5 milioane de bărbați. În același an s-au produs 4,3 milioane de fracturi de fragilitate noi (Kanis et al., 2021). Pentru 2010, ghidul european raporta 27,5 milioane de persoane și 3,5 milioane de fracturi (Kanis et al., 2019).
Pentru România, aceeași analiză estimează (Kanis et al., 2021):
  • persoane cu osteoporoză: 1.071.260 (863.870 de femei și 207.390 de bărbați), adică 20,5% dintre femeile și 6,2% dintre bărbații de peste 50 de ani;
  • fracturi de fragilitate noi: 103.035 în 2019, cu o creștere estimată la 118.297 în 2034;
  • deficitul de tratament: 78% dintre femeile cu risc de fractură peste pragul de intervenție nu primeau tratament, față de media europeană de 71%.
Cifrele sunt estimări pe bază de modele. Datele românești despre fractura de șold provin din perioada 2005–2009 (Kanis et al., 2021).

Simptome și semnale de alarmă

Osteoporoza nu doare până la apariția unei fracturi. Adesea este descoperită abia când un os se rupe după o cădere sau un impact minor (NHS). Cele mai frecvente sunt fracturile de încheietură a mâinii, de șold și ale vertebrelor; uneori, o tuse sau un strănut pot produce o fractură de coastă sau tasarea parțială a unei vertebre (NHS).
Fracturile vertebrale pot produce durere acută și limitarea mișcărilor, dar pot apărea și fără simptome importante (Kanis et al., 2019). Majoritatea nu ajung în atenția medicului și rămân nediagnosticate (Gregson et al., 2025). Mai multe fracturi vertebrale pot duce la postura aplecată înainte, caracteristică (NHS).

Semne care justifică evaluarea riscului de fractură (Gregson et al., 2025):
  • scăderea în înălțime cu 4 cm sau mai mult, față de înălțimea din tinerețe sau între două măsurători;
  • accentuarea curburii spatelui în regiunea toracică (cifoza);
  • o durere de spate apărută brusc, la o persoană cu factori de risc pentru osteoporoză;
  • orice fractură produsă la o cădere de la nivelul solului sau de la o înălțime mai mică.

Solicitați evaluare medicală urgentă dacă o fractură vertebrală este însoțită de semne de afectare neurologică, de exemplu slăbiciune sau amorțeală în picioare. În această situație, ghidul recomandă trimiterea urgentă la un serviciu de chirurgie a coloanei (Gregson et al., 2025).
O durere osoasă neobișnuit de intensă poate indica alte boli care slăbesc osul, de exemplu mielomul multiplu. Acestea se exclud prin analize de sânge și de urină (Kanis et al., 2019).

Diagnostic

Evaluarea pornește de la istoric, examenul clinic cu măsurarea înălțimii și aprecierea cifozei, și de la calculul riscului de fractură (Gregson et al., 2025).
Osteodensitometria DXA măsoară densitatea minerală osoasă. Măsurarea la coloana lombară și la șold este metoda preferată pentru diagnosticul definitiv. Doza de radiații este de aproximativ o zecime din cea a unei radiografii toracice standard (LeBoff et al., 2022). Rezultatul se exprimă ca scor T, adică abaterea față de media adultului tânăr (Kanis et al., 2019).
Scorul T se interpretează astfel (LeBoff et al., 2022; Kanis et al., 2019):
  • normal: −1,0 sau mai mare;
  • masă osoasă scăzută (osteopenie): între −1,0 și −2,5;
  • osteoporoză: −2,5 sau mai mic.
Ghidul european precizează că osteopenia nu este o boală, ci o categorie folosită în studiile epidemiologice (Kanis et al., 2019).
Figura 1. Interpretarea scorului T la osteodensitometria DXA. Surse: LeBoff et al., 2022; Kanis et al., 2019.
Calculul riscului de fractură (FRAX). FRAX estimează probabilitatea unei fracturi de șold și a unei fracturi osteoporotice majore în următorii 10 ani (LeBoff et al., 2022). Calculul folosește vârsta, sexul, indicele de masă corporală, fracturile anterioare, fractura de șold la părinți, corticoizii, fumatul, alcoolul, artrita reumatoidă și cauzele secundare, cu sau fără densitatea osoasă de la colul femural (Gregson et al., 2025). Există un model FRAX calibrat pentru România (Kanis et al., 2021). În ghidul britanic, DXA se recomandă în funcție de rezultatul FRAX sau pentru monitorizarea tratamentului (Gregson et al., 2025).
Evaluarea fracturilor vertebrale. Radiografia laterală a coloanei toracice și lombare sau imagistica vertebrală prin DXA este recomandată în următoarele situații (Gregson et al., 2025):
  • scădere în înălțime de cel puțin 4 cm sau cifoză;
  • tratament cu corticoizi pe cale orală, actual sau recent, de lungă durată;
  • scor T de −2,5 sau mai mic la coloană ori la șold;
  • durere de spate cu debut brusc, la o persoană cu factori de risc pentru osteoporoză.
Analizele de rutină caută alte boli care slăbesc osul și cauzele secundare: hemoleucogramă, VSH sau proteină C reactivă, funcția renală, calciu, albumină, fosfor, fosfatază alcalină, transaminaze, 25-hidroxivitamina D și testele tiroidiene. În funcție de caz se adaugă electroforeza proteinelor serice și lanțurile ușoare libere (pentru mielom), parathormonul, hormonii sexuali, testele pentru boala celiacă sau markerii de remodelare osoasă (Gregson et al., 2025).

Fracturile vertebrale osteoporotice

Fracturile vertebrale sunt frecvente și adesea trec neobservate. În România, circa 124.460 de persoane de peste 50 de ani (1,6%) aveau în 2019 o fractură vertebrală în antecedente (Kanis et al., 2021). Ele pot produce durere acută și cronică, scădere în înălțime, deformarea coloanei, limitarea activităților și scăderea calității vieții (Gregson et al., 2025).
Gradul fracturii. Pe radiografie, fracturile se clasifică după cât a scăzut înălțimea corpului vertebral (metoda semicantitativă Genant): gradul 1 (ușor) înseamnă 20–25%, gradul 2 (moderat) 25–40%, iar gradul 3 (sever) peste 40% (Genant et al., 1993; Wáng, 2019).
Figura 2. Gradele fracturii vertebrale după metoda semicantitativă Genant (schemă). Surse: Genant et al., 1993; Wáng, 2019; Gregson et al., 2025.
Riscul unei noi fracturi. O fractură anterioară dublează aproximativ riscul de fractură, inclusiv în cazul fracturilor vertebrale moderate sau severe fără simptome; riscul crește și mai mult la mai multe fracturi vertebrale (Gregson et al., 2025). Riscul este cel mai mare imediat după fractură: peste o treime dintre fracturile următoarelor 10 ani apar în primul an (Gregson et al., 2025). Într-o cohortă de 18.872 de persoane, la un an după prima fractură majoră riscul unei noi fracturi era de 2,7 ori mai mare decât în populație, iar după 10 ani de 1,4 ori (Johansson et al., 2017).
Ce ajută în fractura vertebrală dureroasă (Gregson et al., 2025):
  • tratamentul durerii, folosit în siguranță, pentru a permite reluarea mișcării;
  • exercițiul supravegheat de kinetoterapeut, care reduce durerea și îmbunătățește performanța fizică;
  • exercițiile pentru mușchii extensori ai spatelui, începute în poziții fără încărcare (de exemplu culcat pe spate) cât timp există durere;
  • educația oferită de kinetoterapeut, care reduce teama de cădere.
Ce nu este recomandat de rutină. Corsetul nu are dovezi că accelerează vindecarea fracturii, iar dovezile pentru efectul asupra durerii sunt de calitate scăzută (Gregson et al., 2025). Vertebroplastia și cifoplastia cu balon nu sunt recomandate de rutină (Gregson et al., 2025). O analiză Cochrane a 5 studii cu procedură simulată (535 de pacienți) a găsit că vertebroplastia reduce durerea cu doar 0,7 puncte pe o scală de la 0 la 10. Diferența este sub pragul relevant clinic, iar la o lună nu s-au găsit beneficii importante nici pentru dizabilitate sau calitatea vieții (Buchbinder et al., 2018).
După o fractură vertebrală nouă se recomandă evaluarea și tratarea osteoporozei, pentru că riscul imediat de o nouă fractură este mare (Gregson et al., 2025).

Tratament: măsuri generale, recuperare și medicamente

Scopul tratamentului este prevenirea fracturilor. Alimentația, exercițiul, prevenirea căderilor și stilul de viață se recomandă tuturor; medicamentele se adaugă când riscul de fractură este crescut (Gregson et al., 2025).
Calciu și vitamina D. Ghidul britanic recomandă cel puțin 700 mg de calciu pe zi, de preferat din alimentație, și cel puțin 800 UI de vitamina D pe zi la persoanele cu deficit sau cu risc de deficit (Gregson et al., 2025). Ghidul european recomandă 800–1.200 mg de calciu pe zi, ideal din lactate, cu supliment doar dacă alimentația aduce sub 800 mg. Pentru femeile la risc crescut recomandă 800 UI de vitamina D pe zi (Kanis et al., 2019).
Exercițiul fizic. Ambele ghiduri recomandă exerciții cu încărcare și de întărire musculară, adaptate fiecărui pacient (Gregson et al., 2025; Kanis et al., 2019). O analiză Cochrane a 43 de studii (4.320 de femei după menopauză) a găsit un efect mic, dar semnificativ statistic, asupra densității osoase. Nu a demonstrat o reducere a numărului de fracturi, raportate doar ca evenimente adverse (Howe et al., 2011).
Consensul britanic „Strong, Steady and Straight” recomandă (Brooke-Wavell et al., 2022):
  • forță: exerciții progresive 2–3 zile pe săptămână, cu o greutate care poate fi ridicată de 8–12 ori, până la 3 serii, pentru toate grupele musculare, inclusiv spatele;
  • impact, fără fracturi vertebrale: impact moderat (bătăi din picioare, alergare ușoară, sărituri mici) în majoritatea zilelor, cel puțin 50 de impacturi pe ședință;
  • impact, cu fracturi vertebrale sau multiple: cel mult nivelul mersului alert, 150 de minute pe săptămână;
  • postură: exerciții de extensie a coloanei;
  • siguranță: evitarea pozițiilor cu flexie accentuată a coloanei, la exerciții și în viața de zi cu zi, cu sfat individual de la un kinetoterapeut la începutul programului.
Prevenirea căderilor. O analiză Cochrane a 108 studii randomizate (23.407 participanți) arată că exercițiul reduce numărul de căderi cu 23% și numărul persoanelor care cad cu 15%. Certitudinea dovezilor este ridicată, iar cele mai eficiente sunt exercițiile de echilibru și funcționale (Sherrington et al., 2019). Programele de 3 ore pe săptămână sau mai mult sunt cele mai eficiente (Gregson et al., 2025).
Stilul de viață. Se recomandă renunțarea la fumat, cel mult 2 unități de alcool pe zi și corectarea greutății prea mici sau prea mari (Gregson et al., 2025).
Medicamentele. Prima opțiune sunt bifosfonații orali (alendronat, risedronat) sau acidul zoledronic intravenos. Denosumabul este o alternativă, iar teriparatida poate fi prima opțiune la risc foarte crescut (Gregson et al., 2025). În studiile pivot, față de placebo:
  • alendronat (studiul FIT, 36 de luni, femei cu fracturi vertebrale preexistente): fracturi vertebrale noi la 8,0% față de 15,0%, iar riscul de fractură de șold a scăzut aproximativ la jumătate (Black et al., 1996);
  • acid zoledronic (studiul HORIZON, o perfuzie pe an, 3 ani): fracturi vertebrale noi la 3,3% față de 10,9% (−70%) și fracturi de șold cu 41% mai puține. Fibrilația atrială gravă a fost mai frecventă (50 față de 20 de paciente) (Black et al., 2007);
  • denosumab (studiul FREEDOM, o injecție la 6 luni, 3 ani): fracturi vertebrale noi la 2,3% față de 7,2% (−68%), fracturi de șold cu 40% mai puține și fracturi non-vertebrale cu 20% mai puține (Cummings et al., 2009).
Figura 3. Procentul pacientelor cu fracturi vertebrale noi în trei studii pivot, cu placebo față de tratament. Surse: Black et al., 1996; Black et al., 2007; Cummings et al., 2009.
Ghidul european reia rezultatele pentru alendronat și acid zoledronic, iar ghidul american pe cele pentru denosumab (Kanis et al., 2019; LeBoff et al., 2022). Alegerea medicamentului și a duratei tratamentului aparține medicului curant.
Durata tratamentului (Gregson et al., 2025):
  • bifosfonați orali: cel puțin 5 ani, apoi reevaluarea riscului;
  • acid zoledronic: cel puțin 3 ani, apoi reevaluare;
  • durate mai lungi (cel puțin 10 ani oral sau 6 ani intravenos): la începerea tratamentului după 70 de ani, după o fractură de șold sau vertebrală, la tratament cu cel puțin 7,5 mg prednisolon pe zi (sau echivalent) sau la o fractură apărută în timpul tratamentului.
Pauzele de tratament de rutină nu sunt susținute de dovezi (Gregson et al., 2025).
Denosumabul nu se oprește fără un plan. După oprire, rata fracturilor vertebrale a crescut de la 1,2 la 7,1 la 100 de pacienți-an. Dintre cei cu fractură după oprire, 60,7% au avut fracturi vertebrale multiple (Cummings et al., 2018). Dacă tratamentul se oprește, ghidul recomandă o perfuzie cu acid zoledronic la 6 luni după ultima injecție (Gregson et al., 2025).
Efectele adverse rare trebuie puse în balanță cu beneficiul:
  • fractura femurală atipică: riscul crește cu durata tratamentului cu bifosfonați și scade rapid după oprire. La femeile albe, în 3 ani de tratament au fost prevenite 149 de fracturi de șold, față de 2 fracturi atipice (Black et al., 2020);
  • osteonecroza de maxilar: la pacienții tratați pentru osteoporoză, incidența estimată este de 0,001–0,01%, puțin peste cea din populația generală (Khan et al., 2015).

Concluzii

Osteoporoza este frecventă, nu doare până la prima fractură și, în România, rămâne în mare parte netratată. Diagnosticul combină DXA cu calculul riscului de fractură și căutarea fracturilor vertebrale. Medicamentele reduc substanțial fracturile vertebrale, iar exercițiul de forță și echilibru și prevenirea căderilor completează tratamentul. După o fractură, riscul unei noi fracturi este cel mai mare în primul an, așa că evaluarea nu trebuie amânată.
Adresați-vă medicului dacă aveți factori de risc, ați scăzut în înălțime sau ați avut o fractură după o cădere minoră. La Spinal Care Bacău, osteodensitometria DXA, consultațiile de endocrinologie, reumatologie și medicină fizică și de reabilitare, precum și programele de kinetoterapie se fac în aceeași clinică. Programul de exerciții se stabilește individual, în funcție de riscul de fractură și de eventualele fracturi vertebrale.

Informații importante
Acest articol are scop informativ și educațional. Nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau tratamentul stabilite de un medic și nu creează o relație medic–pacient.
Informațiile sunt generale și se bazează pe ghiduri clinice, review-uri sistematice și studii publicate, citate în bibliografie, valabile la data ultimei revizii. Cunoștințele medicale evoluează, iar recomandările se pot schimba. Datele statistice descriu grupuri de pacienți; evoluția fiecărei persoane poate fi diferită. Diagnosticul și tratamentul se stabilesc numai după examinare clinică și, la nevoie, investigații.
Nu începeți, nu întrerupeți și nu modificați un tratament pe baza acestui articol fără acordul medicului dumneavoastră.
În caz de urgență medicală, sunați la 112.


Bibliografie

  1. Gregson CL, Armstrong DJ, Avgerinou C, et al. The 2024 UK clinical guideline for the prevention and treatment of osteoporosis. Arch Osteoporos. 2025;20(1):119.
  2. Kanis JA, Norton N, Harvey NC, et al. SCOPE 2021: a new scorecard for osteoporosis in Europe. Arch Osteoporos. 2021;16(1):82.
  3. Black DM, Cummings SR, Karpf DB, et al. Randomised trial of effect of alendronate on risk of fracture in women with existing vertebral fractures. Lancet. 1996;348(9041):1535–1541.
  4. Black DM, Delmas PD, Eastell R, et al. Once-yearly zoledronic acid for treatment of postmenopausal osteoporosis. N Engl J Med. 2007;356(18):1809–1822.
  5. Cummings SR, San Martin J, McClung MR, et al. Denosumab for prevention of fractures in postmenopausal women with osteoporosis. N Engl J Med. 2009;361(8):756–765.
  6. Kanis JA, Cooper C, Rizzoli R, Reginster JY. European guidance for the diagnosis and management of osteoporosis in postmenopausal women. Osteoporos Int. 2019;30(1):3–44.
  7. NHS. Osteoporosis. Revizuit la 13 octombrie 2022. Accesat la 6 octombrie 2026.
  8. NHS. Calculating alcohol units. Revizuit la 27 august 2024. Accesat la 6 octombrie 2026.
  9. LeBoff MS, Greenspan SL, Insogna KL, et al. The clinician's guide to prevention and treatment of osteoporosis. Osteoporos Int. 2022;33(10):2049–2102.
  10. Genant HK, Wu CY, van Kuijk C, Nevitt MC. Vertebral fracture assessment using a semiquantitative technique. J Bone Miner Res. 1993;8(9):1137–1148.
  11. Wáng YXJ. A modified semi-quantitative (mSQ) grading scheme for osteoporotic vertebral fracture in elderly women. Quant Imaging Med Surg. 2019;9(2):146–150.
  12. Johansson H, Siggeirsdóttir K, Harvey NC, et al. Imminent risk of fracture after fracture. Osteoporos Int. 2017;28(3):775–780.
  13. Buchbinder R, Johnston RV, Rischin KJ, et al. Percutaneous vertebroplasty for osteoporotic vertebral compression fracture. Cochrane Database Syst Rev. 2018;(11):CD006349.
  14. Howe TE, Shea B, Dawson LJ, et al. Exercise for preventing and treating osteoporosis in postmenopausal women. Cochrane Database Syst Rev. 2011;(7):CD000333.
  15. Brooke-Wavell K, Skelton DA, Barker KL, et al. Strong, steady and straight: UK consensus statement on physical activity and exercise for osteoporosis. Br J Sports Med. 2022;56(15):837–846.
  16. Sherrington C, Fairhall NJ, Wallbank GK, et al. Exercise for preventing falls in older people living in the community. Cochrane Database Syst Rev. 2019;(1):CD012424.
  17. Cummings SR, Ferrari S, Eastell R, et al. Vertebral fractures after discontinuation of denosumab: a post hoc analysis of the randomized placebo-controlled FREEDOM trial and its extension. J Bone Miner Res. 2018;33(2):190–198.
  18. Black DM, Geiger EJ, Eastell R, et al. Atypical femur fracture risk versus fragility fracture prevention with bisphosphonates. N Engl J Med. 2020;383(8):743–753.
  19. Khan AA, Morrison A, Hanley DA, et al. Diagnosis and management of osteonecrosis of the jaw: a systematic review and international consensus. J Bone Miner Res. 2015;30(1):3–23.

Informațiile de pe această pagină sunt generale și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru un diagnostic și un plan de tratament, programați-vă la un specialist.