Programări & info: 0374554344 Ești pacientul nostru? Spune-ne părerea ta!

0374 554 344

Afecțiune · Medicină fizică și de reabilitare, Ortopedie, Reumatologie

Gonartroză (artroza genunchiului)

Ce este? Cum se manifestă? Cum o diagnosticăm?

Pe scurt
  • Gonartroza (artroza genunchiului) este cea mai frecventă localizare a artrozei: în 2020, artroza afecta 595 de milioane de oameni, iar genunchiul era articulația cel mai des implicată [1].
  • Diagnosticul este în primul rând clinic. La o persoană de peste 45 de ani, cu durere legată de efort și redoare matinală scurtă (sub 30 de minute), radiografia nu este de obicei necesară [2,3,7].
  • Radiografia și durerea nu merg mereu împreună. Gradul de uzură văzut pe imagine nu prezice exact cât de tare doare genunchiul [6].
  • Tratamentul de bază este exercițiul fizic, educația și, la persoanele supraponderale, scăderea în greutate. Toate ghidurile internaționale analizate le recomandă ca primă linie [9,10].
  • Unele tratamente des folosite au beneficii mici sau nedovedite: paracetamolul, injecțiile cu acid hialuronic și cele cu plasmă bogată în trombocite (PRP) [10,14,17,18]. Artroscopia nu este recomandată în artroza genunchiului [19].
  • Protezarea rămâne o opțiune eficientă pentru formele severe, după ce tratamentul conservator corect nu mai este suficient [20].

Ce este gonartroza și cum apare

Gonartroza este artroza (osteoartrita) genunchiului. Cartilajul care acoperă capetele osoase se degradează, apar excrescențe osoase (osteofite), iar articulația poate deveni dureroasă, umflată și rigidă [2].
Articulațiile sunt supuse zilnic unor mici leziuni pe care organismul le repară de obicei fără simptome. În artroză, acest echilibru se pierde. Cauza exactă nu este cunoscută [2].
Cât de frecventă este. Analiza Global Burden of Disease 2021 a estimat că 7,6% din populația lumii (595 de milioane de persoane) trăia cu artroză în 2020, de 2,3 ori mai mulți oameni decât în 1990. Genunchiul este localizarea cea mai frecventă. Pentru 2050 se estimează 642 de milioane de persoane cu gonartroză, cu 74,9% mai multe cazuri decât în 2020 [1]. Artroza apare mai ales după 40 de ani, iar frecvența crește abrupt cu vârsta [1].
Factori de risc [1,2]:
  • Vârsta: riscul crește odată cu înaintarea în vârstă.
  • Sexul feminin: artroza este mai frecventă la femei (prevalență standardizată pe vârstă de 8.059 la 100.000 la femei, față de 5.780 la 100.000 la bărbați, pentru toate localizările).
  • Excesul ponderal: indicele de masă corporală crescut explică aproximativ 20,4% din cazurile de artroză, la nivel global; genunchii și șoldurile poartă cea mai mare parte a greutății corpului.
  • Leziunile și intervențiile anterioare la genunchi, mai ales dacă articulația a fost suprasolicitată înainte de vindecare.
  • Alte boli articulare (de exemplu artrita reumatoidă sau guta), care pot duce la artroză secundară.
  • Istoricul familial, fără o genă unică identificată.
Evoluția nu este obligatoriu progresivă. Artroza nu se vindecă, dar nu se agravează neapărat în timp, iar simptomele pot evolua în pusee [2].
[Figura 1 – radiografie a unui genunchi cu artroză, cu osteofite și îngustarea spațiului articular; vezi fișierele de imagine livrate în chat.]

Simptome și semnale de alarmă

Simptomele principale sunt durerea și redoarea genunchiului, care îngreunează mișcarea. Durerea este de obicei mai mare la mers, mai ales la urcarea sau coborârea scărilor și a pantelor [2].
Alte manifestări frecvente [2]:
  • sensibilitate la atingere și, uneori, umflarea genunchiului;
  • durere și rigiditate mai mari după o perioadă de repaus;
  • un zgomot sau o senzație de „frecare” (crepitații) la mișcare;
  • mobilitate redusă și dificultate în a întinde complet piciorul;
  • senzația că genunchiul „cedează”;
  • slăbirea și pierderea masei musculare a coapsei.
Simptomele pot veni și trece în episoade, legate de nivelul de activitate. În formele severe pot deveni continue. Cu timpul, de obicei sunt afectați ambii genunchi, cu excepția cazurilor apărute după o leziune a unui singur genunchi [2].
Când trebuie căutat urgent ajutor medical. Următoarele semne nu sunt tipice pentru artroză și pot indica o infecție articulară (artrită septică), care necesită tratament imediat [8]:
  • durere severă, apărută brusc, de obicei într-o singură articulație;
  • imposibilitatea de a mișca piciorul sau de a călca pe el;
  • piele caldă, umflată sau roșie peste articulație;
  • febră, frisoane sau stare generală alterată.
Riscul de artrită septică este mai mare la persoanele cu proteză articulară, cu o intervenție recentă la articulație, cu diabet, cu artrită reumatoidă sau cu imunitate scăzută [8]. De asemenea, redoarea matinală prelungită (peste 30 de minute) sugerează o altă boală, de exemplu artrita reumatoidă, și trebuie evaluată de medic [2].

Diagnostic

Diagnosticul de gonartroză se pune în primul rând pe baza discuției cu pacientul și a examenului clinic. Recomandările EULAR (Liga Europeană împotriva Reumatismului) arată că o evaluare clinică atentă poate stabili singură diagnosticul [3].
Ce urmărește medicul. Cele mai utile elemente sunt trei simptome (durere persistentă de genunchi, redoare matinală de scurtă durată, funcție redusă) și trei semne la examen (crepitații, mobilitate limitată, îngroșarea osoasă a articulației). La adulții de peste 45 de ani, probabilitatea de artroză vizibilă radiologic crește cu numărul acestor elemente și ajunge la 99% când toate șase sunt prezente (estimare făcută pentru o prevalență de fond de 12,5%) [3]. Un medic poate suspecta artroza la o persoană de 45 de ani sau mai mult, cu durere care crește la folosirea articulației și cu redoare matinală absentă sau sub 30 de minute [2].
Radiografia nu este obligatorie. EULAR recomandă să nu se facă imagistică pentru diagnostic atunci când tabloul clinic este tipic [7]. Imagistica își are locul când simptomele sunt atipice și trebuie excluse alte boli, sau când evoluția se agravează neașteptat. Atunci, prima investigație este radiografia convențională [7]. Analizele de sânge nu sunt de obicei necesare, dar pot ajuta la excluderea altor afecțiuni [2].
Clasificarea Kellgren–Lawrence. Când se face o radiografie, severitatea se descrie adesea pe o scară de la 0 la 4, propusă în 1957 [4,5]:
  • Grad 0: fără semne de artroză.
  • Grad 1: îngustare îndoielnică a spațiului articular, posibil osteofite.
  • Grad 2: osteofite clare, posibilă îngustare a spațiului articular.
  • Grad 3: îngustare clară a spațiului articular, osteofite moderate, o anumită scleroză osoasă, posibilă deformare a capetelor osoase.
  • Grad 4: osteofite mari, îngustare severă a spațiului articular cu scleroză marcată și deformare clară a capetelor osoase.
Imaginea nu spune tot. O analiză sistematică a studiilor populaționale a arătat că, dintre persoanele cu durere de genunchi, între 15% și 76% aveau artroză vizibilă radiologic. Invers, dintre cele cu artroză radiologică, între 15% și 81% aveau durere [6]. De aceea, rezultatul radiografiei nu trebuie interpretat izolat, ci împreună cu simptomele și examenul clinic [6].
RMN-ul nu este o investigație de rutină în gonartroza tipică. EULAR consideră radiografia prima alegere atunci când este nevoie de imagistică și nu recomandă repetarea de rutină a investigațiilor pentru urmărirea bolii [7].

Ce poate face pacientul: exercițiu și greutate

Exercițiul fizic și controlul greutății sunt baza tratamentului în gonartroză. Ghidul OARSI (Societatea Internațională de Cercetare a Artrozei) le numește „tratamente de bază”, alături de educația despre boală [9]. Ghidul ACR/AF (Colegiul American de Reumatologie și Arthritis Foundation) face recomandări puternice pentru exercițiu și pentru scăderea în greutate la persoanele supraponderale [10].
Ce spun studiile despre exercițiu. Recenzia Cochrane din 2024 a inclus 139 de studii randomizate, cu 12.468 de participanți [11]. Față de lipsa tratamentului sau îngrijirea obișnuită, exercițiul a redus durerea în medie cu 13 puncte și a îmbunătățit funcția cu 12,5 puncte, pe o scală de la 0 la 100, imediat după program [11]. Față de un placebo sau un control cu atenție echivalentă, efectele au fost mai mici: 8,7 puncte pentru durere și 11,3 puncte pentru funcție [11].
[Figura 2 – efectul exercițiului asupra durerii și funcției, comparat cu pragul de diferență relevantă clinic (Cochrane 2024); vezi fișierele de imagine livrate în chat.]
Autorii au comparat aceste valori cu pragurile considerate relevante pentru pacient (12 puncte pentru durere, 13 pentru funcție). Intervalele de încredere fie nu au atins aceste praguri, fie le-au cuprins doar parțial. Concluzia lor: exercițiul probabil ameliorează durerea, funcția și calitatea vieții pe termen scurt, dar mărimea clinică a beneficiului este incertă [11]. Certitudinea dovezilor a fost scăzută spre moderată, iar majoritatea studiilor aveau risc neclar sau ridicat de eroare sistematică [11].
Exercițiul rămâne totuși recomandarea de primă linie: artroza nu are un tratament curativ, iar autogestionarea simptomelor prin exercițiu este recomandată de toate ghidurile clinice internaționale actuale [9–11]. Ca risc, față de lipsa tratamentului, exercițiul poate crește numărul evenimentelor adverse (dovezi de certitudine scăzută), fără să crească abandonul din studii [11].
Ce tip de exercițiu. Recenzia Cochrane nu a găsit diferențe între tipurile de exerciții și nici o legătură între numărul de ședințe și rezultat [11]. ACR/AF include mersul, întărirea musculară, antrenamentul neuromuscular și exercițiul în apă, fără o ierarhie între ele; tai chi are recomandare puternică, iar exercițiile de echilibru și yoga au recomandare condiționată [10]. OARSI recomandă programe structurate de exerciții pe sol, cu sau fără scădere ponderală prin dietă [9].
Scăderea în greutate. O meta-analiză a studiilor randomizate a arătat că, la pacienții supraponderali cu gonartroză, dizabilitatea se ameliorează semnificativ când scăderea depășește 5% din greutate. Ritmul sugerat a fost de aproximativ 0,25% pe săptămână, adică peste 5% în 20 de săptămâni [12]. În studiul IDEA (454 de adulți de peste 55 de ani, 18 luni), grupul cu dietă plus exercițiu a slăbit în medie 10,6 kg și a avut mai puțină durere și o funcție mai bună decât grupul doar cu exerciții, care a slăbit 1,8 kg [13].
Dispozitive ajutătoare. Bastonul și ortezele pentru compartimentul tibiofemural au recomandare puternică în ghidul ACR/AF. Încălțămintea modificată și branțurile cu pană laterală sau medială sunt nerecomandate (recomandare condiționată împotriva) [10].

Tratament: întâi conservator

Tratamentul gonartrozei este de regulă combinat și se adaptează fiecărui pacient. Exercițiul, educația și controlul greutății rămân baza la care se adaugă, la nevoie, medicamente, infiltrații sau, în formele severe, chirurgie [9,10]. Ghidurile recomandă ca deciziile să fie luate împreună cu pacientul, ținând cont de bolile asociate [10].

Medicamente

  • Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) aplicate local (gel, cremă): recomandare puternică în ambele ghiduri, pentru gonartroză [9,10].
  • AINS orale: recomandare puternică în ghidul ACR/AF [10]. OARSI nu le recomandă la persoanele cu boli cardiovasculare sau fragilitate; la cei cu risc digestiv, preferă inhibitorii COX-2 sau asocierea cu un protector gastric [9].
  • Paracetamolul: o meta-analiză a studiilor controlate cu placebo a găsit un efect de 3,7 puncte pe o scală de durere de la 0 la 100, statistic semnificativ, dar fără importanță clinică [14]. OARSI nu îl recomandă (recomandare condiționată împotriva), în timp ce ACR/AF îl acceptă condiționat [9,10]. Ghidurile nu sunt deci concordante.
  • Opioidele: OARSI recomandă puternic împotriva lor [9]. ACR/AF acceptă condiționat tramadolul și nu recomandă celelalte opioide [10].
  • Duloxetina: recomandare condiționată în ACR/AF și, pentru anumite categorii de pacienți, în OARSI [9,10].
  • Glucozamina și condroitina: ACR/AF recomandă puternic împotriva lor în artroza genunchiului, din cauza lipsei de eficiență demonstrate [10].

Infiltrații intraarticulare

Corticosteroizii au recomandare puternică în ACR/AF și condiționată în OARSI, în funcție de bolile asociate [9,10]. Recenzia Cochrane arată un beneficiu moderat la 1–2 săptămâni după tratament, mic la 13 săptămâni și absent la 26 de săptămâni. Calitatea dovezilor a fost apreciată ca scăzută [15]. Un studiu randomizat cu infiltrații repetate la 3 luni, timp de 2 ani, nu a arătat mai puțină durere decât soluția salină, dar a arătat o pierdere mai mare de cartilaj [16].
[Figura 3 – cum scade în timp efectul infiltrației cu corticosteroid (Cochrane 2015); vezi fișierele de imagine livrate în chat.]
Acidul hialuronic (vâscosuplimentarea) are recomandare condiționată în OARSI și recomandare condiționată împotriva în ACR/AF [9,10]. O meta-analiză publicată în BMJ în 2022 (169 de studii, 21.163 de participanți) a găsit, în studiile mari controlate cu placebo, o reducere a durerii de doar 2 mm pe o scală de 100 mm. Diferența este sub pragul relevant clinic, iar riscul de evenimente adverse grave a fost mai mare decât cu placebo (risc relativ 1,49) [17].
Plasma bogată în trombocite (PRP) și celulele stem: ambele ghiduri recomandă puternic împotriva lor în gonartroză, din cauza dovezilor de calitate foarte scăzută și a preparatelor nestandardizate [9,10]. În studiul randomizat RESTORE (288 de pacienți), trei injecții cu PRP nu au redus durerea și nu au protejat cartilajul mai mult decât soluția salină, după 12 luni [18].

Fizioterapie și alte proceduri

Aplicațiile locale de căldură sau rece și acupunctura au recomandare condiționată în ghidul ACR/AF. Stimularea electrică transcutanată (TENS) are recomandare puternică împotriva, iar masajul și terapia manuală adăugată exercițiului au recomandare condiționată împotriva [10]. Aceste proceduri nu înlocuiesc programul de exerciții.

Chirurgia

Artroscopia („curățarea” genunchiului) nu este recomandată. Un ghid BMJ Rapid Recommendations face o recomandare puternică împotriva artroscopiei în boala degenerativă a genunchiului, inclusiv în artroză [19].
Protezarea totală de genunchi este o opțiune eficientă pentru formele severe. Într-un studiu randomizat cu 100 de pacienți eligibili pentru proteză, cei operați (urmați de 12 săptămâni de tratament nechirurgical) au avut după un an o ameliorare mai mare decât cei tratați doar nechirurgical: 32,5 față de 16,0 puncte pe scala KOOS4 [20]. Grupul operat a avut însă mai multe evenimente adverse grave (24 față de 6), iar 74% dintre pacienții tratați nechirurgical nu au ajuns la operație în primul an [20]. În studiile de calitate bună, aproximativ 20% dintre pacienți au avut în continuare durere semnificativă pe termen lung după proteza de genunchi [21]. Decizia se ia după ce tratamentul conservator corect a fost încercat și nu mai este suficient.

Concluzii

Gonartroza este cea mai frecventă formă de artroză și va deveni și mai frecventă odată cu îmbătrânirea populației [1]. Diagnosticul se pune de obicei clinic, iar radiografia trebuie interpretată împreună cu simptomele [3,6,7]. Exercițiul, educația și controlul greutății sunt baza tratamentului [9–11]. Medicamentele și infiltrațiile cu corticosteroid pot ajuta temporar, în timp ce acidul hialuronic, PRP și artroscopia au beneficii mici sau nedovedite [10,15,17–19]. Proteza de genunchi este o soluție eficientă pentru formele severe, cu riscurile ei [20,21].
La Clinica Spinal Care Bacău, gonartroza poate fi evaluată în consultații de medicină fizică și de reabilitare, reumatologie sau ortopedie. Clinica efectuează ecografie musculoscheletală și infiltrații cu ghidaj ecografic, iar programul de recuperare include kinetoterapie individuală și de grup, sub îndrumarea echipei de fizioterapie și recuperare medicală. Pentru controlul greutății, clinica are și un departament de nutriție. Consultația de medicină fizică și de reabilitare și spitalizarea de zi pot fi decontate prin CAS, pe baza biletului de trimitere și în limita fondurilor disponibile.

Informații importante
Acest articol are scop informativ și educațional. Nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau tratamentul stabilite de un medic și nu creează o relație medic–pacient.
Informațiile sunt generale și se bazează pe ghiduri clinice, review-uri sistematice și studii publicate, citate în bibliografie, valabile la data ultimei revizii. Cunoștințele medicale evoluează, iar recomandările se pot schimba. Datele statistice descriu grupuri de pacienți; evoluția fiecărei persoane poate fi diferită. Diagnosticul și tratamentul se stabilesc numai după examinare clinică și, la nevoie, investigații.
Nu începeți, nu întrerupeți și nu modificați un tratament pe baza acestui articol fără acordul medicului dumneavoastră.
În caz de urgență medicală, sunați la 112.

Bibliografie

  1. GBD 2021 Osteoarthritis Collaborators. Global, regional, and national burden of osteoarthritis, 1990–2020 and projections to 2050: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2021. Lancet Rheumatol. 2023;5(9):e508–22. doi:10.1016/S2665-9913(23)00163-7
  2. NHS. Osteoarthritis (Overview; Symptoms; Treatment and support) [Internet]. London: NHS; ultima revizie 20 mar 2023 [accesat 4 oct 2026]. Disponibil la: https://www.nhs.uk/conditions/osteoarthritis/
  3. Zhang W, Doherty M, Peat G, Bierma-Zeinstra MA, Arden NK, Bresnihan B, et al. EULAR evidence-based recommendations for the diagnosis of knee osteoarthritis. Ann Rheum Dis. 2010;69(3):483–9. doi:10.1136/ard.2009.113100
  4. Kellgren JH, Lawrence JS. Radiological assessment of osteo-arthrosis. Ann Rheum Dis. 1957;16(4):494–502. doi:10.1136/ard.16.4.494
  5. Kohn MD, Sassoon AA, Fernando ND. Classifications in brief: Kellgren-Lawrence classification of osteoarthritis. Clin Orthop Relat Res. 2016;474(8):1886–93. doi:10.1007/s11999-016-4732-4
  6. Bedson J, Croft PR. The discordance between clinical and radiographic knee osteoarthritis: a systematic search and summary of the literature. BMC Musculoskelet Disord. 2008;9:116. doi:10.1186/1471-2474-9-116
  7. Sakellariou G, Conaghan PG, Zhang W, Bijlsma JWJ, Boyesen P, D'Agostino MA, et al. EULAR recommendations for the use of imaging in the clinical management of peripheral joint osteoarthritis. Ann Rheum Dis. 2017;76(9):1484–94. doi:10.1136/annrheumdis-2016-210815
  8. NHS. Septic arthritis [Internet]. London: NHS; ultima revizie 3 sep 2026 [accesat 4 oct 2026]. Disponibil la: https://www.nhs.uk/conditions/septic-arthritis/
  9. Bannuru RR, Osani MC, Vaysbrot EE, Arden NK, Bennell K, Bierma-Zeinstra SMA, et al. OARSI guidelines for the non-surgical management of knee, hip, and polyarticular osteoarthritis. Osteoarthritis Cartilage. 2019;27(11):1578–89. doi:10.1016/j.joca.2019.06.011
  10. Kolasinski SL, Neogi T, Hochberg MC, Oatis C, Guyatt G, Block J, et al. 2019 American College of Rheumatology/Arthritis Foundation guideline for the management of osteoarthritis of the hand, hip, and knee. Arthritis Rheumatol. 2020;72(2):220–33. doi:10.1002/art.41142
  11. Lawford BJ, Hall M, Hinman RS, Van der Esch M, Harmer AR, Spiers L, et al. Exercise for osteoarthritis of the knee. Cochrane Database Syst Rev. 2024;12(12):CD004376. doi:10.1002/14651858.CD004376.pub4
  12. Christensen R, Bartels EM, Astrup A, Bliddal H. Effect of weight reduction in obese patients diagnosed with knee osteoarthritis: a systematic review and meta-analysis. Ann Rheum Dis. 2007;66(4):433–9. doi:10.1136/ard.2006.065904
  13. Messier SP, Mihalko SL, Legault C, Miller GD, Nicklas BJ, DeVita P, et al. Effects of intensive diet and exercise on knee joint loads, inflammation, and clinical outcomes among overweight and obese adults with knee osteoarthritis. JAMA. 2013;310(12):1263–73. doi:10.1001/jama.2013.277669
  14. Machado GC, Maher CG, Ferreira PH, Pinheiro MB, Lin CWC, Day RO, et al. Efficacy and safety of paracetamol for spinal pain and osteoarthritis: systematic review and meta-analysis of randomised placebo controlled trials. BMJ. 2015;350:h1225. doi:10.1136/bmj.h1225
  15. Jüni P, Hari R, Rutjes AW, Fischer R, Silletta MG, Reichenbach S, et al. Intra-articular corticosteroid for knee osteoarthritis. Cochrane Database Syst Rev. 2015;(10):CD005328. doi:10.1002/14651858.CD005328.pub3
  16. McAlindon TE, LaValley MP, Harvey WF, Price LL, Driban JB, Zhang M, et al. Effect of intra-articular triamcinolone vs saline on knee cartilage volume and pain in patients with knee osteoarthritis: a randomized clinical trial. JAMA. 2017;317(19):1967–75. doi:10.1001/jama.2017.5283
  17. Pereira TV, Jüni P, Saadat P, Xing D, Yao L, Bobos P, et al. Viscosupplementation for knee osteoarthritis: systematic review and meta-analysis. BMJ. 2022;378:e069722. doi:10.1136/bmj-2022-069722
  18. Bennell KL, Paterson KL, Metcalf BR, Duong V, Eyles J, Kasza J, et al. Effect of intra-articular platelet-rich plasma vs placebo injection on pain and medial tibial cartilage volume in patients with knee osteoarthritis: the RESTORE randomized clinical trial. JAMA. 2021;326(20):2021–30. doi:10.1001/jama.2021.19415
  19. Siemieniuk RAC, Harris IA, Agoritsas T, Poolman RW, Brignardello-Petersen R, Van de Velde S, et al. Arthroscopic surgery for degenerative knee arthritis and meniscal tears: a clinical practice guideline. BMJ. 2017;357:j1982. doi:10.1136/bmj.j1982
  20. Skou ST, Roos EM, Laursen MB, Rathleff MS, Arendt-Nielsen L, Simonsen O, et al. A randomized, controlled trial of total knee replacement. N Engl J Med. 2015;373(17):1597–606. doi:10.1056/NEJMoa1505467
  21. Beswick AD, Wylde V, Gooberman-Hill R, Blom A, Dieppe P. What proportion of patients report long-term pain after total hip or knee replacement for osteoarthritis? A systematic review of prospective studies in unselected patients. BMJ Open. 2012;2(1):e000435. doi:10.1136/bmjopen-2011-000435

Informațiile de pe această pagină sunt generale și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru un diagnostic și un plan de tratament, programați-vă la un specialist.